Sunt in divort si au trecut deja doua termene si 5 luni de la depunerea cererii de divort de catre sotul meu... Intre timp, daca vreun doritor vrea sa vada cum e iadul si, mai ales, ce sunete se aud acolo, poate sa vina la mine in casa. Toate injuriile pe care le aud de 1 an de zile incoace se inghesuie sa iasa in devalmasie din gura celui care inca imi este sot in acte.
Degraba, zilnic si cu intensitate maxima, si NUMAI daca de fata exista cel mai grozav erou de pe fata pamantului: fiul meu
Foarte corecta fraza : "Am crezut ca lupt pentru iubirea noastra...". Ceea ce mi se intampla nu e iubire. Dar da, am luptat... chiar si dupa jignirile primite, pentru fiul meu am incercat sa-mi salvez familia... Copilul meu a venit pe lume tarziu, datorita unor probleme medicale pe care le am avut si care s-au acutizat in urma sarcinii; consider ca fiul meu nu merita o astfel de familie , cu tipete si jigniri; nu pentru asta l-am adus pe lume ci pentru a-i oferi tot ce este mai frumos. La inceput, credeam ca eu si tatal sau aveam aceleasi idealuri pentru el; dar, pe parcurs, cand tatal lui a inceput sa urce ierarhic profesional, acele teluri nu au mai fost comune; devenisem accesorii-si eu si baiatul - fiecare avand rolul sau bine definit: eu pe post de menajera, baiatul- instrumentul cu care mama era tinuta sub papuc; In ascensiunea sa, dorinta de marire a sotului si orgoliul au devenit incomensurabile, a inceput sa confunde casa cu locul de munca, avand stupida pretentie de a ma adresa conform functiei inalte pe care o detine; Ca o mica paranteza, ca sa spun asa, in acea functie a ajuns prin sprijinul si sacrificiul nostru, cei de langa el, adica eu-sotia si copilul care am facut sacrificii importante si financiare dar si morale pentru a-si termina studiile si a obtine functia respectiva.Banii pe care-i castiga sotul- o suma importanta dealtfel, nu mai ajungeau in casa, erau cheltuiti pentru studii si proiecte; eu
am sustinut tot ce trebuia sustinut financiar, moral, logistic. El era intotdeauna ocupat cu ... serviciul.... Daca l-as cita: este spirit liber, eu sunt robot programat sa lucrez pentru altii. M-am mintit singura atatia ani ca va fi mai bine, ca se va schimba, ca ... Nu s-a intamplat, bineinteles, nimic. Anul care a trecut ajunsese sa mai dea pe-acasa doar pentru a dormi; intre timp, din apartamentele pe care le-am mostenit de la mama si alte rude, am inceput sa ne construim o casa, visul "maret" al sotului meu; casa pe care eu mi-am dorit-o mai putin , intrucat banuiam ca va urma o perioada de constrangeri materiale din care nu am reusit sa iesim niciodata, cu toata leafa frumoasa pe care o obtinea sotul si care doar el stia cat reprezinta(salariul e confidential chiar si pt cel cu care imparti asternutul);am construit acea casa, iar sotul a considerat necesar sa faca un imprumut bancar imens pt a finaliza lucrarile la casa; nu mi-a dat socoteala la nici un leut cheltuit si nici acces la bani n-am avut; doar el a administrat toti banii ,doar el a cumparat ce era de cumparat, parerea mea fiind mai intotdeauna , in conceptia sa , proasta. La fel a facut si in urma cu 14 ani cand , inscriindu-ma la Facultatea de Psihologie, sotul meu , care urma deja Facultatea de Administratie Publica, m- a determinat (obligat!) sa renunt motivand asa: ca oricum, pe tine ce te ajuta? Oare asta nu e tot un fel de abuz???
Din data de 8 martie 2010 avem in ingrijire un unchi cu infarct cerebral ceea ce inseamna ca este paraplegic si afazic si necesita ingrijire permanenta; l-am luat la noi acasa pt a-l ingriji, in felul acesta putand avea grija si de casa si de copil concomitent; in perioadele cand eu lucram, venea o alta ruda sa ingrijeasca de el. Sotul meu-oare acesta nu este un abuz? -n-a avut alta grija in momentul cand unchiul a facut acel infarct decat sa ia cardul in care era virata pensia destul de frumusica a unchiului; si pana in luna mai a.c. a folosit-o dupa bunul sau plac, necontribuind cu nimic la ingrijirea unchiului decat cu o suma modica cu care o platea pe doamna care ma inlocuia cat timp lucram... Cand ii ceream bani pt detergent, mancare, fructe, pampersi, pansamente, medicamente(de cate nu are nevoie un om imobilizat la pat?) imi raspundea pe un ton rastit ca ce, tu platesti energia electrica si gazele? Si uite asa, pret de 14 luni, 1000 de lei lunar intrau in buzunarul sotului eu neavand acces in nici un fel la acei bani! Asta ce fel de violenta e?
In seara zilei de 7.10.2011 , eu fiind de serviciu, sotul a gasit de cuviinta sa -l mute pe unchiul suferind in apartamentul sau in care nu se locuise de peste un an si jumatate, locuinta plina de praf si neincalzita, centrala termica fiind la noi acasa. Cu ce il incurca acest om in chinuri??? Transportul in aer rece si umed si faptul ca 3 zile a locuit intr-o casa neincalzita(acele nopti au fost si primele nopti friguroase cu temperaturi aproape de 0) a facut ca unchiul sa sufere o pneumonie fiind nevoita sa-i administrez antibiotice, solutii perfuzabile... Faptul ca l-a mutat in mod abuziv si fara aviz medical(el sustine ca are dar as vrea sa vad medicul care ar aviza transportul pe timp de noapte , in aer umed al unui bolnav cu imunitatea distrusa) m-a determinat sa anunt politia; urmatoarea zi a schimbat yala locuintei comune, lasandu-ma pe-afara;am anuntat iar politia,iar domnii politisti mi-au raspuns ca ei nu sparg yale si ca n-am decat sa sparg un geam sa pot intra. N-am vrut decat sa se ia act ca mi se interzice accesul in casa pe care am ridicat -o prin forte comune... sa se ia act ca un batran de 81 de ani este mutat "hoteste" fara un motiv intemeiat si fara aviz medical in toi de noapte...Asta nu e agresiune fata de un om in fata caruia ti-ai luat un angajament ca -l vei ajuta si ingriji CUM SE CUVINE pana la sfarsitul vietii sale si mai apoi toate randuielile crestine? Oare nu e un abuz faptul ca el, sotul, barbatul casei si-a insusit de la sine putere, fara stirea mea si bineinteles nici a unchiului mai mult de jumatate din banii(e vorba de 10000 de lei) de inmormantare pe care-i agonisise batranul de-a lungul anilor? Eu care singura ingrijesc de unchiul in momentul de fata pentru ca pe el, de cand l-a mutat din casa nu l-a mai interesat de soarta batranului, eu nu am acces la acei bani... si -mi spune ca nici n-o sa mi-i dea, cu toate ca, in fata politistului de proximitate a promis ca ii da(a pus banii intr-un cont bancar pe numele sau fara ca eu sa am acces la acei bani) .
Ca sa mai spun de injuriile, amenintarile cu moartea si violenta fizica pe care le-am primit pe parcursul celor 5 luni de cand a depus actele de divort... ar fi de prisos, ca oricum, in viziunea lui, eu sunt cea agresiva... Cand m-a lovit de coltul usii, copilul era de fata; cand a lovit usa camerei mele cu atata putere incat a despicat tocul usii iar sticla a sarit tandari, copilul era in casa; cand a facut gesturi exhibitioniste , copilul era in camera vecina; cand a injurat-o pe mama lui , atribuindu-i tot felul de adjective, copilul era de fata...Sarmanul copil se inhiba si-i este frica sa-mi vorbeasca si sa se apropie de mine cand exista riscul de a fi surprins de catre tata. Ce fel de tata ar sugera copilului sa nu mai manance mancarea gatita de mama?Desigur ca injurii , calomnieri si jigniri de tot felul au primit si toti cei care au indraznit sa-i atraga atentia despre comportarea sa...
Ce exemplu poate da un tata copilului sau cand aceasta opreste caldura de la camera mamei sale, ii ia presurile de pe jos , sta cu lacat pe usa camerei sale si a incuiat acolo toate bunurile mai de pret din casa. Ce vede copilul ala?? Asta nu e VIOLENTA??
Pentru ca, nu-i asa, agresiunea psihica este tot agresiune. Domnul politist a spus ca daca am intrat in posesia cheii de la usa si s-a montat centrala in apartamentul unchiului, cazul s-a rezolvat. Apoi, le-am explicat ce se intampla, singura cu ei, fara actualul sot de fata, si, la nivel uman, m-au cainat. ATAT!
SA MAI SPUN CA EL, INCA ACTUALUL MEU SOT S-A SCHIMBAT ASA DE CAND ESTE PERSOANA PUBLICA? CA DE CAND ESTE PERSOANA PUBLICA, EL , DOMNUL COMANDANT AL CENTRULUI MILITAR BOTOSANI, FLOREA CONSTANTIN, ESTE INTANGIBIL, CA NIMENI NU ESTE LA ACELASI NIVEL CU DOMNIA-SA SI CA ATARE TREBUIE SA I SE FACA TEMENELE? SI SA SE INCHIDA USILE ORICUI AR AVEA CEVA DE SPUS REFERITOR LA COMPORTAMENTUL CARE E DEPARTE DE UMAN AL DOMNIEI SALE? CA EL, DOMNUL COMANDANT FLOREA CONSTANTIN, CA SI COMANDANT AL UNEI UNITATI MILITARE AR TREBUI SA DEA DOVADA DE NISTE CALITATI MORALE DE NECONTESTAT? DACA ASA SE COMPORTA ACASA, CUM O FI LA SERVICIU? SAU A BAGAT SPAIMA IN TOATA LUMEA? EL SI CU AMANTA (CONTABILA-SEFA A UNITATII, MOCANU LILIANA-CARE REPREZINTA CABINETUL 2?
Totusi, daca toata lumea scrie peste tot ca si agresiunea psihica e agresiune, cum o pot dovedi?
Am decis sa ma mut, acasa imi este teama, imi este frig si imi este groaza si rusine de copilul meu... si-apoi nu-mi pot lasa unchiul singur... am o datorie materiala si morala fata de el,mi-a fost ca un tata; si-apoi, mostenesc un apartament pe care-l voi imparti frateste cu viitorul ex-sot, in ghilimele fie spus, la fel cum am impartit si efortul...
Dar nu voi mai chema politia, decat daca sunt batuta, mai rau. Ca lovita am fost. Si amenintata. Si jignita. Si umilita. Si injosita Asa am fost sfatuita sa fac pentru ca pot interveni numai in cazul abuzurilor fizice. Ca oare de ce as mai avea nevoie dupa ce, sa zicem, ma baga in spital? Sau doar daca il nenoroceste fizic pe copil are importanta? Dar teama si inhibitia lui in fata tatalui, desi nu o recunoaste, ASTA NU INSEMNA NIMIC?
Nu o sa mor din agresiune psihica, dar multa din bunavointa mea pentru umanitate si sistemul de drept a disparut...
