Esec si acceptare...respect?

Am ajuns la concluzia ca romanul nu stie sa piarda. Nu conteaza despre ce e vorba, romanul nu stie sa piarda. Cel putin, cand vine vorba de un concurs, romanul care pierde uita sa mai gandeasca.
Spre deosebire de altii, romanul nici macar nu asteapta sa se termine concursul pentru a se da in stamba. In caz ca nu stiti ce si cum, va voi da, in continuare, niste exemple.
Romanul cand vede ca pierde incepe sa improaste cu noroi. In principiu, arunca in contracandidati, dar poate arunca si in cei care-i ajuta rivalii. Romanului nu-i pasa ca altul mai bun castiga, conteaza ca pierde el. De ce sa recunoasca faptul ca a venit unul cu o idee mai buna si l-a luat? Mai bine il injura, il sapa, ii cauta nod in papura si se apuca sa-l saboteze.
Si toate astea pentru ca el se considera cel mai frumos si cel mai destept, in conditiile in care-i putin submediocru.
Daca realizeaza, cu putin timp inainte de finalul concursului, ca-i posibil sa piarda, incepe sa injure si concursul in sine. Pai, daca el nu a castigat, inseamna ca acel concurs e de tot rahatul. Bineinteles ca nu era asa cand s-a inscris el, a devenit cand a pierdut el. Pentru ca nu realizeaza ca-i un incompetent, un imbecil sinistru, care nici macar nu avea ce cauta acolo.
Daca totusi se prinde cat de penibil este, atunci cand injura concursul, se apuca de injurat organizatorii. Sigur a fost furat. Nu se poate altfel. El crede ca este buricul pamantului si juriul l-a catalogat drept ochiul maro. Pai, cum, el a facut, a dres, a rasfacut si nimic?! Nu conteaza ca nu se ridica nici macar la 10 la suta din valoarea celorlalti. El este cel mai bun, i-a zis si maica-sa asta, si vecinul de la doi, si proful de sport. Cum se poate ca el sa piarda? Clar a fost furat, a fost blat, a fost manareala.

Pentru ca romanul nu-si vede barna din ochiul lui, ci paiul din ochiul celuilalt.(bineinteles ca sunt doar cativa,nu toti,dar stiu sa iasa foaaarte bine in evidenta...) Trist...