scrisoare peste timp...

Corina draga,

E timpul sa iti revizuiesti comportamentul fata de tine. Aduna-te, pune in balanta faptele tale si ia atitudine. Incearca sa te iubesti mai mult, sa fii tu, omul minunat, asa cum te vede majoritatea celor din jurul tau.
A sosit vremea sa intelegi ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus, ca nu poti muta muntii din loc, decat doar sa ii misti putin- sa isti un mic cutremur- daca iti doresti cu adevarat.
Nu te mai incapatana sa crezi ca poti face totul singura. E important sa iti doresti intens ceva, sa muncesti putin pentru asta si totul se rezolva.
Aminteste-ti cuvintele de pe felicitarea primita in clasa I de la invatatoarea si colegii tai: "E azi o zi luminoasa si clara ca tine. O zi plina de soare ca ochii tai. Invatatoarea si colegii tai simt ca e sarbatoare. Sarbatoarea unei fetite ca o primavara. Sa raspandesti cat vei trai mireasma dulce si suava a vietii curate! La Multi Ani!"
Vezi? Asta trebuie sa faci. Sa iti pastrezi sufletul curat. Sa fii omenoasa. Nu te injosi, dar nici nu proceda ca altii pentru a-ti atinge scopul. Este nevoie de oameni asemeni tie. Atat timp cat esti placuta de o mana de oameni, asa cum esti, este minunat. E suficient. Trebuie sa fii altfel, sa te distingi de majoritate, trebuie sa stai deoparte si sa lasi oamenii sa te caute. Nu oferi totul pe tava. Asa, nu vei fii niciodata apreciata.
Te inteleg. Este o perioada grea pentru tine, dar nu te lasa doborata. E doar un test. Da, inca unul. Stiu ca ai obosit, stiu ca te intrebi de ce tu, sau de ce iarasi tu. Raspunsul? Pentru ca lucrurile bune se obtin cu sacrificii. Ai fost de atatea ori tinta invidiilor, rautatilor, dar totul s-a rezolvat in favoarea ta cand nici nu te asteptai, sau chiar fara stiinta ta.
In ultimile luni, ai invatat o lectie. Nimic nu e intamplator, totul se intampla cu un rost. Stiu ca nu ti-e usor, dar ai invatat sa faci compromisuri, sa lasi de la tine. Oricum, ai grija. Totul sa fie bine masurat. Nu mai astepta nimic de la nimeni. Munceste, iubeste, ofera ca si cum maine ai muri. Sa nu iti para rau. Totul iti este dat cu un scop.
Nu iti plange de mila. Traieste-ti viata. Clipa de clipa. Zambeste. Oamenii care care te pretuiesc nu te vor face sa plangi. Nimeni nu merita lacrimile tale. Oamenii au nevoie de zambetul tau. Magia exista.
Daca cineva iti spune ca poti face ceva anume, sa stii ca poti. Si tu stii ca poti, dar nu vrei. Iti amintesti cand ti s-a spus in facultate ca esti branza buna in burduf de caine? Lupta si munceste pentru ce iti doresti. Termina intotdeuana ceea ce incepi. Nu uita sa iti tii promisiunile. . Ofera bucurii nebanuite, fa surprize celor dragi.Ai grija sa fii sanatoasa pentru a ti vedea copilul crescand...inca are nevoie de tine...
Ceea ce este mai important, am lasat la final. Sa te rogi pentru fiecare om care a aparut si numai pentru 5 minute in viata ta. A avut un rol marcant. Chiar daca ai momente cand nu crezi asta, stii ca de fapt, am dreptate.
Cand iti e mai greu, adu-ti aminte de copii tai,pacienti,carora le ai stat la capatai alinandu le suferintele, de sinceritatea si respectul lor, de dragostea lor pentru tine. Au fost 20 ani de munca rasplatita.
Cand cineva te jigneste...zambeste-i si spune-ti in gand: " E doar rautate. Stiu ca sunt un om bun."
Nu uita: "Nimeni nu este perfect." Chiar daca se crede. Nimeni nu le stie pe toate. E doar o spoiala uneori. Esti un om care placi.
Traieste. Iubeste. Zambeste.

STRIGARI DIN TARAMUL PIETRELOR

Am ajuns la concluzia asta.
Da, sunt o piatra.
Nu sunt om...
De la o vreme, sunt oameni care zic despre oameni niste lucuri... Asa de multi le zic, asa de cu patos le zic, asa de des le zic, asa de la fel, ca eu incep sa cred ca stiu ei ce zic, acolo...
Acei oameni vorbesc de "toti oamenii."
De "toata lumea".
De "cu totii". Sau de "nimeni"...
Cam asa:
"Toata lumea in tara asta fura. "Nimic nu merge in tara asta." "Toti oamenii se vand." "Nu mai exista sentimente, cinste, corectitudine." "Nu se mai uita nimeni la cel de langa el."
"Toti mint, toti sunt fatarnici, invidiosi..." "Totul e la taraba."
"S-a pradat tara/lumea de bine."
Nu ma regasesc in astea. Nu ma incadrez in toti oamenii astia. Nu pot sa simt si sa traiesc asa. Dar or fi stiind ei ce zic, atatia...
Asa ca am ajuns la concluzia ca nu sunt om.
Sunt o piatra.
Nu ma simt innebunita de criza. Am avut si pana acum o multime de vremuri grele. Da, am fost si fara servici, si fara ce manca. Nu mult, dar stiu cum este. Clipa de viata cantareste greu si nu-i dau cu piciorul, privind la noroaie iluzorii... Stranuturile de azi, atat de trambitate si purtate din foaie in foaie, din gura in gura, ma lasa rece.
Sunt o piatra.
Mi-am inchis palmele spre cersit. Faptul ca unii si altii nu-mi dau tot felul de atentii, ca nu fac special pentru mine nu stiu ce drept, ca vor sa ma calce pe nervi, ca-si inchipuie ca masura mea e data de vreun statut social, categorie politica ori putere de cumparare, ma lasa rece.
Sunt o piatra.
Nu ma intereseaza daca guvernul o sa dea sau nu ceva. Nici daca s-au rasturnat nu stiu cate masini azi-noapte, s-au taiat si s-au rupt vreunii, s-a imbogatit ori s-au jefuit vreo altii. Ma lasa rece.
Sunt o piatra.
Nu ma misca numarul gropilor de pe sosea. Nu le numar, adica, iar, in fiecare zi... Nici cate semafoare sunt defecte, nici traficul imposibil. Ma lasa rece. Prefer sa-mi caut drum, alaturi de atatia alti mergatori la servici, pe cel mai rapid traseu, care difera din cand in cand, in functie de zi: soare, ploaie, ceata... astea conteaza mult cand vrei sa te "strecori", sa te "rostogolesti". Intr-un fel, I'm a rolling stone...
Nu citesc ziare. De nici un fel. Nu ma intereseaza cine ce a facut si nu a facut, ce vedeta s-a maritat ori dezinsurat, cati copii a facut, cu cine, ce masina/casa/nevasta/sot/prieten/amic si-a tras...sa ma zbat si eu sa-i am,sa fiu la fel sau poate mai sus... Nu. Ma lasa rece.
Sunt o piatra.
Dar stiu cum e sa se aprinda inca o faclie pe cer, o stea, cum a fost acum doua zile. De aia sunt piatra. Sa privesc cerul si sa-i stiu schimbarile din compozitie...
Sa nu mai zic de gripa. Aviara, porcina... Va zic de acuma ca urmeaza gripa canina si cea pisiceasca. Pentru ca rate, gaini si porci cresc putini, dar caini si pisici au mai multi, au si aia da la oras. Trebuie un segment de piata mai mare, trebuie vandute mai multe vaccinuri... Nu ma vaccinez. Nu ma reped la nu stiu ce pastile. Incerc, dar nu pot. Tot rece. Tot piatra sunt...
Nu ma impresioneaza plangaretii. Nu ma refer la cei ce scot din ei, din rana, durerea, si o lasa sa curga. E firesc sa versi, sa dai afara... Dar pana la o margine. Nu toata viata. Fiindca mai e de trait, acolo, ceva...
Ma impresioneaza cei care incearca iar, si merg inainte, cu rani cu tot. Uneori ca taurul din arena, cu toate tepusele alea infipte in el. Acolo da, acolo ma misc, ma aprind, sunt gata sa mor si sa inviez cu omul ala, incercand sa iesim impreuna din umbra durerii.
Altfel, cei ce se plang si nu fac nimic sa schimbe, nu ma impresioneaza. Ma lasa rece.
Sunt o piatra.
Care nu prea are timp de pierdut cu numaratul gaurilor. Ca piatra, sunt supusa degradarii fizice, voi deveni candva nisip...
Acum e momentul sa simt cum e sa fii viu.
Sa nu va amagiti. Pietrele sunt vii. Pe o planeta vie. Daca stai pe pamant, ca mine, auzi inima Mamei Pamant.
Acum e momentul. O piatra isi tine bine in inima ei de piatra pretioasele bucurii. Ploile care dau viata pamantului, soarele, vantul, padurea, vietatile...
Rasul copilului ce o loveste, cand incepe a merge. Cantecul fluierului. Glasul si tacerea.
Si uneori, cand are sansa sa fie mai mica, poate sa guste zborul, aruncata in cer, poate sa cada si sa se scufunde intr-un lac.
Desigur, astea sunt chestii grozave pentru o piatra...

Dar asa... pentru oameni... pentru toti oamenii... nimic... nu mai... gata.

PS:am fost candva piatra... sunt nisip si am sa ajung o perla :)în scoica ciudata in care ma (re)nasc mereu e loc destul in definitiv ,nu sunt singura....

(in)diferente dureroase...

Doare indiferenta?

Din propria experienta imi permit sa raspund cu da.
Ce inseamna mai exact ”a fi indiferent”?
Pe scurt: nu-ti pasa, nu te interesează de anumite lucruri sau persoane, lasi totul in voia sortii, daca e sa fie asa- bine, daca nu iarasi bine.
Cel mai bun exemplu este o relatie… da stiu ca tot pe tema asta scriu in ultimul timp, dar e cel mai bun exemplu… cel mai mult doare atunci cand persoana la care tii cel mai mult iti da semne ca nu-i mai pasa de tine sau de relatia voastra… va certati, ea/el nu da nici un semn, nici daca a gresit si continua cu gandul ”Daca vine el/ea la mine, bine, daca nu, iara bine” sau cel putin asta insinuezi tu din comportamentul indiferent pe care ti-l arata.
Indiferenta isi face aparitia si in sectorul ”prieteni”. Dar aici te afecteazaparca mai putin... Cel mai grav e atunci cand esti indiferent fata de familie… aici e o mare greseala. Pentru ca familia e cea mai importanta din viata unei persoane… mai ales daca acea persoana este inca un copil si sa nu uitam ca intotdeauna vom avea o parte din noi care se simte în nesiguranta, care ne spune ca avem nevoie de ajutor, de cineva si cine iti e mai aproape decat parintii? Cei care te-au crescut, ti-au oferit caldura si iubirea parinteasca si te-au invatat cum sa te descurci si mereu au fost în spatele tau sa te ridice atunci cand esti la pamant.
Adevarul este ca indiferenta este foarte apropiată de orgoliu. Pentru ca atunci cand folosesti indiferenta gandesti cam asa ”De ce sa ma duc eu? Sa vina ea.” si mai ales daca gandesti in acest fel atunci cand tu ai gresit fata de persoana respectiva se poate numi in totalitate orgoliu…

Pana acum am dat exemple de nepasare asupra unor persoane, dar hai sa ne gandim si in cazul unor fapte, lucruri, obligatii, etc.
Ca si in cazul persoanelor indiferenta are un rol negativ si atunci cand e vorba despre un lucru… acel lucru fiind de exemplu ziua de maine. Daca maine ai de invatat si tu nu te pregatesti si lasi in voia sortii, mai precis daca nu iti pasa… atunci e o problema. Poti lua o nota mica care sa te afecteze, din mai multe puncte de vedere…
Si daca nepasarea inainteaza la lucruri mai importante cum ar fi la obligatiile pe care le ai fata de scoala, societate sau pe viitor iarasi e o problema. Nu ma pricep la exemple pe tema asta, dar presupun ca ati inteles unde vreau sa ajung…
Indiferenta trebuie lasata deoparte si nu numai cand e vorba de prieteni sau anumite sarcini pe care trebuie sa le îndeplinesti… trebuie sa dam dovada de seriozitate si sa aratam ca stiim ce vrem sa facem si cum sa facem… nu sa calcam de 10 ori în acelasi loc si sa dam dovada de nesiguranta pentru ca atunci cei din jurul nostrul vor profita si ne vor pune la pamant…
Astazi m-am gandit sa fac si eu pe indiferenta pentru ca m-am saturat de glumele si gesturiile unor persoane… ba chiar am primit si sfaturi sa procedez astfel, dar daca cineva face pe indiferentu cu mine, nu inseamna ca trebuie sa raspund si eu aceeasi moneda…
Mai pe scurt, nu ma suporti imi spui in fata tot ce vrei iti zic si eu tot ce ma deranjeaza, iar daca nu iti convine la revedere! Stiti cum sta treaba? Cand suntem singuri e cel mai bun prieten, apoi cand apar si altii ma ia la misto ca sa isi faca el imagine! Apoi cand ii zic face pe suparatu… iar eu fiind mai proasta- hai ca las de la mine… dar de acu se va schimba situatia… nu-ti convine, pa!
Nu ma pun sa fac eu pe suparatu sau indiferentu… Nu merita sa imi bat capul pentru asta.
Cam atat si despre subiectul indiferentei… Adevarul e ca indiferenta doare, dar pentru niste prieteni cu două fete nu te va durea niciodata si daca stam sa ne gandim fiecare persoana de pe glob are o fata in plus…

Ai suferit vreodata de o boala incurabila?Stii cum e?Sa iti tarai corpul pe strazi straine si sa simti cum iti cedeaza genunchii? Sa mergi si sa mergi spre nicaieri.. Sa te gandesti ca esti pierdut, ca ai avut o sansa si ai risipit-o..Sa stii ca esti bolnav.. Ti s-a intamplat? .Nimic nu e mai dureros decat sa stii ca mai ai 1 luna sau 2, fie 3, de trait si sa nu poti face nimic.Pana acum ceva vreme am crezut ca si eu sufar de o boala incurabila.Cand m-am imbolnavit,nu credeam sa gasesc remediu niciunde.Ma luptam cu mine si cu ceilalti doar sa cad la o invoiala care sa ma multumeasca macar pe jumatate din cat mi-as fi dorit.Imi treceau prin minte ganduri sinistre care puteau sa-i raneasca pe ceilalti si sa ma linisteasca pe mine.Dar apoi imi revenea ratiunea si socoteam ca acest medicament nu va face altceva decat sa-i imbolnaveasca pe multi.Si eu nu vroiam sa mai sufere nimeni.. Vroiam ca lumea sa-mi para altfel.. vroiam sa am asa o putere, sa fiu o zana si sa-mi trec privirea peste tot ce nu era asa cum ar fi trebuit si in mai putin de o secunda sa se preschimbe in ferucire.Dar n-am fost o zana la momentul potrivit desi candva am simtit ca am bagheta fermecata in mana stanga. Si daca stau sa ma gandesc bine acum, cand lucrurile s-au linistit cat de cat nici macar nu as fi vrut sa preschimb ceva. Pentru ca totul in lumea asta isi are rostul sau si mi-a mai spus mie cineva, candva ca nimic nu este intamplator. Si niciodata n-am sa mai spun:"poate daca... era altfel". Cu timpul am inceput sa accept.Si mi a fost mai bine. Si mi-as dori din tot sufletul sa iti impartasesc si tie secretul meu dar imi este aproape imposibil. Nu pot sa-ti zic decat sa nu te mai lasi constrans de nimeni si de nimic, sa ai grija de sufletul tau, sa-l ingrijesti, sa-l cureti, sa nu-l neglijezi.Am invatat intr-un timp relativ scurt ca viata nu se poate opri la picioarele nimanui si ca faci cea mai mare greseala daca o asezi acolo. Eu mi-am pus-o odata si-am lasat-o sa se umple de praf si de noroi. Am avut insa norocul sa-mi aminteasc de ea la timp si desi era murdara si infometata am tras-o inapoi in mine.Mi-am cerut iertare pentru toate cate am facut, si i-am pus pe o tava aurita bucati considerabile de iubire din care se poate infrupta. Mai am de muncit pana ce ma va ierta intru-totul, dar macar sunt multumita ca am salvat-o si e cu mine acum.Nu regret nimic!Mi-am mai pus cate ceva la cutia amintirilor.Am invatat doar sa nu mai privesc inapoi si sa o iau la fuga pe drumul ce tocmai mi s-a deschis.Si ce mult ma bucur cand alerg ca o bezmetica si are cine sa ma tina de mana si sa aibe grija sa nu-mi julesc genunchii.
Asa ca, prieteni dragi, daca simtiti cum inauntru vostru incepe sa se dezvolte boala asta incurabila, nu disperati! Am medicamentul cu mine.. si voi il aveti. Scotociti bine prin buzunare si dizolvati-l intr-un pahar cu apa..Beti-l pe nerasuflate si respirati adanc...Traiti!...

shadows..

Imi aranjez fricile intr-o cutie..
E parfumata si mica..
Le inghesui cu grija si caut cheia.
Cutia e devenit cufar.
E zestrea mea de nunta.
Traume..frici..panici si zambete mici.
Nu le poti cuprinde.
Nu stau in loc.
Se joc de-a v-ati ascunselea.
Mama mi-a zis ca inca din leagan..ma jucam cu umbrele..
Mi-au zis ca m-au lasat singura dormind..in leagan..si au plecat..iar cand s-au intors m-au gasit gangurind si razand..
Flacarile din soba reflectate pe pereti m-au intrigat..
Mainile mele desenau umbre pe pereti..iar ei s-au speriat de umbre..

As vrea sa mai pot desena pe peretii vietii mele.
Incerc sa-mi incarc bateriile si sa merg mai departe.
Nu pot sa traiesc fara amagire.
Nu am vrut deloc sa vad ce se ascunde in spatele cortinei.
Dar s-a intamplat..
Sunt prinsa intre joc si spleen...
Ma simt atat de batrana..incat ma privesc cu uimire..
Nu am cearcanele si ridurile varstei mele adevarate.
Sunt o batranica cu o zestre mult prea mare..
si un cufar mult prea mic.
As vrea sa mai pot desena umbre pe pereti.
dar am ramas fara cerneala. ..

feel...

Incerc sa-mi adorm trairile sub o folie de plastic. Stiu ca am sa reusesc chiar sa zambesc.Am sa par brava si cuminte si am sa surad amar.Stiu ca voi dormi un somn mic si chinuit si ma voi trezi mai meschina..si mai putin frumoasa.Incerc sa nu ma gandesc..Stiu ca undeva imi va ramane mereu in minte regretul....Ma simt vinovata..si stiu ca voi avea un ''cum ar fi fost daca..''intotdeauna in spatele mintii.Doar lucrurile mici ma fac sa cred ca raman aceeasi.

euuuu.....

eu nu am nimic deosebit.
nu stiu cant la nici un instrument.
nu stiu sa cant.
adica.
nu am talent la desen.
adica poate am un pic.
dar nu l-am exeresat niciodata.

nu stiu sa pictez.
nu sculptez.
nu cant la lauta.

uf..
nu stiu sa fac nimic.
singurele mele calitati..ar fi
doar faptul ca imi plac oamenii.
am curaj.
curaj sa intreprind diverse lucruri.
sunt curioasa.
si cam atat.

am fost copilul model.
cel mai cuminte.
dar nu stiu cum se face.
ca tocmai eu..
i-am rupt mana prietenului meu Adrian
el fiind cel mai obraznic.
nu ma intrebati cum si de ce.
habar nu am.
o data tin minte ca ne jucam Tara -tara vrem ostasi si simplu l-am scapat cu capul de un bolovan
iar a doua oara in scranciob.
adica leagan.
eee.
totusi cred ca ma mai iubeste si acum.

asa netalentata cum sunt.
am avut o copilarie frumoasa.
Mariana,prietena mea mai mare:)avea grija totusi s o pipereze cu diverse torturi.
ne punea pe un dulap(pe mine si pe fratii ei) si nu ne dadea jos pana nu i spuneam o poveste -sau poezie;ne amagea cu un oras minune in care erau toate visele noastre de copil realizabile,si in care nu ne lua pt ca nu strangeam firmiturile de pe jos cu gura-brrrr imi vine sa i rup cozile pt asta! :))
cine se poate lauda cu asa ceva?!(cred ca de atunci am ramas cu darul de a spune povesti...)
acum cand ii zic..
imi spune ca eram fraieri.
si ca ea se prapadea de ras cand ne vedea asa cuminti si seriosi asezati ca galustele pe dulap....nu ma pot plange nici de ai mei.
mi -au dat cam tot ce am dorit...Atat ca tata a considerat ca are treburi mai importante alaturi de ingeri si a plecat devreme...

in consecinta.
ce-mi mai pot dori??

cred totusi.
ca voi incerca sa incep sa invat sa tricotez....
e singura mea speranta.
:)

CAPTIV IN INTERIORUL UNUI CERC

Q,te-ai imaginat vreodata captiv in interiorul unui cerc??

nu,desigur ca nu,asa ceva te depaseste,totusi!.esti un om cu capul pe umeri ,simturile sunt intregi,balamalele bine unse :),nu poti avea obsesii,nu poti avea asemenea obsesii! ...Te invidiez ,desigur ca ai fost scutit de groaza de a te simti prizonier intr un cerc si de a sti ca de scapat nu vei scapa vreodata,ca... uita te bine ,priveste staruitor punctul din mijlocul cercului,punctul acesta este moartea,bulboana care stii ca te va inghiti,peste un ceas sau peste nu stiu cati ani,dar te inghite-e singura certitudine pe care o poti avea acolo,absolut singura...Noi toti,toti suntem captivi in cate un cerc,numai ca multi ignora primejdia...toti ,toti stiu ca vor muri candva,orice vietate moare,si aproape toti ,in constiinta lor pe undeva ,refuza sa creada in aceasta posibilitate...si traiesc nepasatori si fericiti...pe cand captivul...n-are nici o indoiala si... asteapta deznodamantul...ochii-i sunt atintiti,zi si noapte asupra punctului fatal,asupra bulboanei,care la randul ei il atinteste necontenit...o,si cat de crancen!

Stii, palmele lui par curate,uscate,doua maini obisnuite...Iluzie!...Sunt vesnic umede,vesnic murdare de jilaveala zidului de temnita de care sta bine lipit cu spatele,de care se lipeste cu disperare,pe care il pipaie orbeste cu palmele,in necurmata lui zbatere ,in zadarnica incercare de a gasi o spartura in turnul rotund in care sta inchis! Cu ochii tinta la valtoarea amenintatoare din mijloc,cauta orbeste scaparea,desi stie prea bine ca scapare nu e...Oh,dar cum sa fie?! E doar un cerc,un cerc perfect...Un triunghi,un patrat,un romb,orice alta figura geometrca are unghiuri,are coturi,ascutisuri unde te poti opri sa-ti tragi rasuflarea si unde poti spera ca gasesti o imperfectiune,o cale de iesire,de izbavire...Dar un cerc?? Un cerc n-are nici o fisura-nu poti iesi din el,dupa cum nimeni nu paote patrunde din afara inauntrul lui...Nimeni,nimeni...

Am crezut o clipa ,candva,ca am risipit vraja,aducand pr in temnita mea,si bulboana s a razbunat,o inghitit-o...acum,satula,vuieste satisfacuta si pe mine ma asteapta,ceva mai rabdatoare...

Intelegi acum de ce a desenat Popillius acel cerc imprejurul lui Antiochus?

L-A ZAVORAT INTR-O SPAIMA!

Si nu in spaima armelor,concreta,palpabila,omeneasca ci in spaima de mister,de absurd-de aceea a folosit betigasul acela ridicol...

EFEMER...

Sarbatorim, petrecem-cu diverse prilejuri: zile de nastere, de nume, botezuri , logodne, nunti, succese, avansari,veniri , intoarceri, mutari in case noi. Familia se reuneste, se vad fotografii vechi, se fac altele, se schimba carti de vizita, numere de telefon, se fac promisiuni, se spun amabilitati-de multe ori, de circumstanta :ce bine arati, inca nu porti ochelari, ai ramas neschimbat(a), te prinde bine culoarea asta, ne revedem peste o luna, veniti pe la noi, te sun, abia astept sa ne intalnim, il aduc si pe cel mic, stii unde ma gasesti.. Si, deodata, tocmai cand nu te astepti , se intampla sa vezi si sa simti , cu toata fiinta ta , ca flacara , asa cum are un inceput, pana la urma , se stinge. Suferi , sufera si altii , plangi , plang toti , te intrebi , se mai intreaba cate unul , vrei sa intelegi cum? de ce ? ; poate ca si altii ar vrea sa inteleaga. Pentru o clipa , speram ca ar putea fi ca altadata.. Timpul se asterne, uitam ce-a fost ; uitam chiar ca a fost . Si trecem . Mai departe . Toti . Singuri.

DROGURI SPIRITUALE...

Exista oameni care se uita cu jind la starea de bine a altora, cu invidie parca. Ar vrea si ei sa fie armoniosi ca tine. Ar vrea si ei sa aiba sufletul curat, limpede, luminos ca al tau. Ar vrea si ei... dar daca se poate, ar vrea sa primesca de-a gata totul, pe tava si exact cand au nevoie. Ba chiar ar vrea sa ti fure putin din viata ta-sa fie si ei ceea ce reprezinti tu,sa aiba prietenii tai ,poate chiar si numele,sau daca nu,macar porecla :) ,sa fie in lumea ta....Da, exista astfel de oameni. Ei nu stiu ca o casa e curata daca o ingrijesti, e luminoasa daca o luminezi, este armonioasa daca pazesti si ocrotesti lumina. Nu, ei au impresia ca exista o vraja, ceva, o pleasca ce pica de-a gata de undeva, si pe care, daca ei nu au primit-o, poate, cine stie, ar putea sa o fure de la tine sau sa te pacaleasca sa le-o pui in brate . Si tu o faci.
Numai ca astfel de daruri se topesc precum zapada in bratele si in sufletele celor care nu stiu sa le ingrijeasca. Pentru ca iubirea si viata, mai mult decat orice in acesta lume - sau in oricare alta - sunt inefabile prezente si trairi ce tin atata vreme cat suportul este pe masura darului.
Ele seamana cu sabia Regelui Arthur, nu poti sa o ai decat daca iti apartine.
Seamna cu lumina, nu o poti reflecta daca nu esti tu insuti stralucitor. Seamna cu surasul, nu poate inflori pe o fata ale carei ganduri sunt urate. Aceste daruri inefabile, manifestari ce tin de iradierea energiilor subtile, ce tin de respiratia luminii, de arta de a fi, nu au fiinta purtatoare, ci doar sunt unde ...
Da, ei ar vrea si ei aceste daruri.. cel putin asa afirma. si cum izvorul daruieste si soarele lumineaza si cerul se reflecta in apa curata, tot astfel, a darui este la fel de natural si de simplu.. . de minunat si de firesc..
Le dai cu inima deschisa din bucuria ta, din starea ta, din linistea si incantarea cu care iti traiesti viata, fara sa banui o clipa ca nu sunt decat niste sarmani invidiosi care nu vor putea niciodata sa simta ca tine si sa impartasesca cu tine si sa sporeasca alaturi de tine aceste comori ale inimii.
Nu vor decat un pic din tine...pentru o perioada...se simt bine...in pielea ta...dar cand aceasta devine prea grea...si cade...raman chipuri fara suflet...e ca un fel de...balet mecanic...
Si la fel ca fata lenesa din povestea lui Creanga, ei imbrancesc un catel bubos, lovesc un cuptor darapanat, trec pe sub pomul plin de omizi. ce treaba au ei? ce treaba au ei cu a darui cu a avea grija, cu responsabilitatea si iubirea cea blanda.. hehehe, ce usor pot fi rastalmacite principiile si puse in slujba raului...trec peste orice principii pentru a ajunge unde si ce vor...
Da.. astfel de oameni intra in viata ta, iti strica armonia cu priomisiuni si false mistere, parand cei mai buni, cei mai serviabili, cei mai aproape.. si asta pana te agata, ca sa zic asa. pana ce ai devenit la indemana.. pana ce devii disponibil.
Dar ce te poate face sa zambesti amar.. incredibil iti spui! Incredibil.. Este ca la sfarsit, au intotdeauna talentul si placerea, tupeul de fapt, de a-ti servii o lectie de spiritualitate.
Eu una am ramas paf in fata acestui stil de a da sens si greutate celor mai mizerabile comportamente. Incep sa ti se toarne in cap cuvintele marilor invatati. care, fireste, sunt superbe, dar cand stii cum au fost spuse si ca sa acopere ce, te apuca furia. Desi, de felul tau esti un om cumsecade.
Ti se spune ca sa inveti sa iubesti fara ceri. Sa iubesti fara sa ai nevoie de nimeni. Sa iubesti si sa fii aproape un /o sfanta daruind neconditionat. De parca ei ar face asa . Dar ce conteaza. Tu esti mai bun si asta e lectia ta. Da, tu esti cel care trebuie sa invete, nu ei,. ehehe..
Cine a spus ca se ajunge aici asa, peste noapte? de unde pana unde astfel de droguri spirituale si teorii de ametit constiinta? de unde?
pai da, fii tu bun, ca sa am eu loc sa fiu rau. Fii tu ingaduitor, ca sa am eu loc de fitze, Fii tu rabdator, ca sa am eu pe cine tortura....
Elevarea este o problema personala..
Iar cine ne iubeste, ne iubeste si ne primeste si se bucura de noi si impartaseste cu noi, fara pretentii, fara fitze, fara mofturi si pedepse.

Iar daca ti se intampla sa te trezesti cu momente furate din viata ta.... gandeste-te ca armonia si bucuria de a trai sunt cu mult mai valoroase ...in definitiv...fiecare isi are drumul sau scris,chiar daca altora li se pare ca al tau e presarat cu pulbere de stele...