CUVINTE CARE DOR...

Pumnii dor, picioarele-n coaste dor, lasa urme, vanatai, care dor... foarte adevarat, dor cam tare, dar pentru maxim o saptamana, doua maxim.
Cuvintele lasa vanatai insa care se vindeca mult mai greu.
Suntem cu totii "testoase" intr-un fel, receptionam lovitura dupa lovitura, si de cele mai multe ori obisnuim sa ne refugiem in carapacea noastra, unde simtim ca atrocitatile vremurilor in care traim nu ne mai pot atinge prea tare.
Din pacate vorbele NU lovesc in carapace, vorbele se tarasc inauntru, si ne invadeaza tocmai intimitatea, tocmai fortareata in care credeam ca vom fi salvati. De aceea dor, pentru ca suntem fragezi pe interior, ne vindecam, dar mult mai greu in urma lor ?
Ne dor cand vin din partea unor persoane la care tinem, ne dor pentru ca au putut gandi altfel despre noi, pentru ca, de multe ori, sunt neadevaruri !
Cuvintele dor si se duc exact acolo unde simti durerea mai mult, in suflet , acolo raman,bine inradacinate ! IERTAM dar NU UITAM.....prin legea firii....
Tind sa cred ca ne cream un anumit registru auditiv in cazul fiecarei persoane in parte. Suntem obisnuiti sa auzim o anumita linie, un anumit ton de la diferite persoane,iar schimbarea unei singure note sau al unui singur accent reprezinta o primejide.Deja nu mai stim sa interpretam ce se intampla, sau interpretam in mod eronat.
Suntem obisnuiti sa ni se vorbeasca rar sau raspicat. si cand acest lucru nu se intampla ne inducem ideea ca persoana respectiva nu mai este ea.Este tot ea,in schimb conjunctura s-ar putea sa fie alta!
Urechea muzicala este tartorul multora dintre noi.Eu simt cand omul pe care il iubesc ma minte sau incearca sa ma minta.Felul in care sfarseste frazele, tonul ascendent sau descendent sunt factori esentiali in acest al n-lea simt.
S-ar putea sa fi deviat de la subiect :) Revin....
In general,omul fuge de suferinta, isi reia drumul de fiecare data, doar doar sa gaseasca oaza de liniste si fericire.Din acest motiv discutiile pe tonuri diferite constituie motive de cearta sau creeaza disconfort intr-o relatie.
Nu ne place sa intelgem omul de langa noi in toate circumstantele: obosit, suparat, deznadajduit! Asta ar trebui sa invatam?

S-au concentrat toate in acest decembrie , 22 .
Cele mai dureroase si mai triste momente. Cele mai fericite si implinite clipe .
Putea sa fie mult . Nimic nu a fost .
Ne lipsesti tuturor ,MAMA. Au trecut 4 ani...

SPIRITUL ALBATROSULUI...ucis...

"Stiu eu, mama si-a zis ca ma nasc intr-o zodie buna;
Plinul pantec asa ii canta intr-o noapte cu luna,
Trasnete reci de furtuna vedea cum în zare detuna.
Stiu eu, mama si-a zis ca ma nasc intr-o zodie buna.
Ea mai vedea cum insa voi salta împreună
Cu îndrazneata fecioara-a pamantului, bruna,
Si-n goana nebuna vedea de pe-atunci cum rasuna
Tropotul lung si mereu al galopului meu.
Stiu eu, mama si-a zis ca ma nasc intr-o zodie buna,
Si ca-s menit să inving vesnicii si genuna
Dar nu stia de pe-atunci ca-n mine-o sa puna
Suflet prea grav si rasunet prea slab,
ca aduna
Abur de vis si de boala ce-ar fi sa rapună
Tropotul lung si mereu al galopului meu."(N.Labis-Biografie)

Sa ne amintim impreuna de magia trecerii lui in timp!
Un poet care intregeste seria poetilor morti mult prea devreme, dar a caror opera VA TRAI CAT NEAMUL ROMANESC..Mie ,Moartea caprioarei mi se pare demna de orice mare literatura.Pacat de acest destin frant nedrept de fraged...
Trist sfarsit..Unic ziditor.
Dincolo de frumusetea versurilor sale, traieste mitul. Un ziditor, al carui destin a fost curmat brutal.A disparut trupul, dainuie spiritul.
A tasnit fulgerator. Ca un miracol. Din fabuloasa catedrala a Malinilor ninsi bland . In basm de ursitoare. Bune si rele. S-a inaltat , in plina zi de iarna . 2 decembrie. 1935. A crescut ca un Fat- Frumos. In 21 de ani, cat sa umple mii de inimi. Cu dragoste. Sperante. Cu primele iubiri. A ars. In lupta cu inertia.Pana la capat. Intr-un alt decembrie, 22, in 1956, albatrosul ucis s-a asezat printre astri. In lumea lui. Invins de "Pasarea cu clont de rubin/ S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat./ Nu mai pot s-o mangai./ M-a strivit/ Pasarea cu clont de rubin./ Iar maine/ Puii pasarii cu clont de rubin/ Ciugulind prin tarana/ Vor gasi poate/ urmele poetului Nicolae Labis/ Care va ramane o amintire frumoasa..."
Cel mai frumos testament. Dedicat sieşi.
Atat de tulburator- dictat ,in vorbe soptite , unui coleg, care i-a fost alaturi .In ultimele clipe.Cred ca a fost cel mai tragic sfarsit al unui poet.
Tulburator sfarsit si mult... mult prea devreme!"Si totusi, ceva mai lipseste. Flamand,Inima înca-mi mai bate, cerand.Lipseste o floare, neinflorita Nici in somnu-mi adanc,Nici în munca-mi grabita."... scria cu putin inainte de accident :(
Tulburator, intr-adevar... Un final care ne demonstrează si ca viata ia uneori decizii absurde...

WAIT FOR CRY...

"Cum crezi ca e mai bine? Sa nu iubesti ,sau sa ucizi din dragoste?"-intrebarile unui prieten la o cana de ...ceai...


Bucati de inima se risipesc cu fiecare cearta… si totusi ne certam. Rani adanci in suflet in urma fiecarei despartiri…si totusi ne pierdem. Credinta oarba in celalalt si speranta ca de data asta va fi altfel dau curs unui nou inceput…si inceputul anunta sansa unui nou final. Te regasesti tu cu tine si iti juri a mia oara ca de acum inainte nu vei mai fi vulnerabil,nu te vei mai expune. Te inraiesti si ranesti alti oameni doar pentru a ii inrai si pe ei,ca la randul lor sa inraieasca alti oameni. E un cerc vicios din care n-ai scapare si totusi cu nu stiu de unde puteri din cand in cand mai crezi in iubire…mai crezi in naivitatea ta,ca iubirea transforma oamenii,ii face din rai buni. Uiti ca iubirea te-a facut sa devii rau,uiti ca si el a iubit la randul lui…uiti ca sunteti rai amandoi. Tradarea lui,iti aminteste insa si din iubirea voastra se naste si razboiul. Razboi purtat in tine de mic copil, de cand ai auzit prima oara ca iubirea doare, de cand ai consientizat ca incredintarea sufletului tau unui alt om e doar o maniera de a nu te rani singur, de a ii da sansa altuia sa o faca.

"Puteam sa jur ca ma iubeste cu aceeasi tarie cu care pot jura acum ca nu m-a iubit nicicand."

Puteam sa ma feresc in loc sa il iubesc si puteam sa nu scriu asta niciodata…puteam sa-mi las inima doar zgariata dar am insistat sa o rup in mii de bucati, sa o lipesc la loc si sa o iau de noua…puteam sa-l iert,dar nu mai aveam cu ce…

despre Twins...

Am tot stat sa ma gandesc daca sa scriu sau nu postul asta. Astazi am avut o zi mai degraba bulversanta, cu tot felul de intamplari care mai de care mai ciudate. Insa nu ziua de astazi si intrebarile ei fac obiectul acestui post…
Cineva, care mult timp a fost persoana cea mai apropiata de sufletul meu, imi tradeaza acum increderea.
Cum dobandim incredere intr-o persoana? Sa fie faptul ca la un moment dat devenim atat de vulnerabili in fata vietii incat ni se pare ca unica scapare este un umar pe care putem plange la nevoie?
Am stat sa ma intreb care sunt sentimentele mele pentru persoana respectiva. In timp ce la analizam am traversat stari contradictorii. La inceput am fost calma. Gustul tradarii parea sa fie inofensiv. Apoi, pe masura ce gandurile deveneau mai profunde, pe masura ce rasuceam situatia pe toate partile, m-am infuriat. Rau. Cum poate ? Nu el! El ar trebui sa ma sprijine, sa fie colacul meu de salvare atunci cand nu mai gasesc o iesire.
De la furie am trecut usor spre tristete si vulnerabilitate. Si am realizat brusc ca ma doare…ca doare atat de tare sa-mi dau seama ca un om in care am avut incredere deplina ar putea sa ma tradeze. Cred ca senzatia e asemanatoare cu cea provocata de un cutit rasucit in rana.

Prietena draga...

Invata sa fii fericita in propria ta lume, in lumea actuala, in cea in care te trezesti in fiecare dimineata , fara sa tii cont de durerea cauzata de cei din jurul tau . Ei sunt doar niste pioni in jocul asta mare numit viata . Multumeste-le ! Te-au ajutat sa evoluezi , sa te maturizezi , sa fii mai puternica .
Da voie tuturor sa intre in viata ta ! Oricum nimeni si nimic nu poate sa mai franga o inima deja franta .
Nu-ti fie teama sa ridici capul din pamant si sa iti deschizi inima !
Lasa durerea din tine sa arda si imprastie cenusa peste mari si tari, trage aer adanc in piept si porneste in cautarea noului tau suflet .
Traieste-ti viata !
Traieste-ti visele fara frica !
Iubirea nu poate veni daca tu o astepti cu tristete .
Si ce daca doare?
Si ce daca ai ajuns la pamant de atatea ori ?
Viata e numai una ! De cate ori cobori, de atatea ori te ridici si mai sus .
Tot timpul trebuie sa alegem , toti dintre noi . Acum alege dintre lucrurile pe care le ai si valoreaza-le, bucura-te la maxim de ele, iar mai tarziu va veni timpul si pentru celelalte !