Am tot stat sa ma gandesc daca sa scriu sau nu postul asta. Astazi am avut o zi mai degraba bulversanta, cu tot felul de intamplari care mai de care mai ciudate. Insa nu ziua de astazi si intrebarile ei fac obiectul acestui post…
Cineva, care mult timp a fost persoana cea mai apropiata de sufletul meu, imi tradeaza acum increderea.
Cum dobandim incredere intr-o persoana? Sa fie faptul ca la un moment dat devenim atat de vulnerabili in fata vietii incat ni se pare ca unica scapare este un umar pe care putem plange la nevoie?
Am stat sa ma intreb care sunt sentimentele mele pentru persoana respectiva. In timp ce la analizam am traversat stari contradictorii. La inceput am fost calma. Gustul tradarii parea sa fie inofensiv. Apoi, pe masura ce gandurile deveneau mai profunde, pe masura ce rasuceam situatia pe toate partile, m-am infuriat. Rau. Cum poate ? Nu el! El ar trebui sa ma sprijine, sa fie colacul meu de salvare atunci cand nu mai gasesc o iesire.
De la furie am trecut usor spre tristete si vulnerabilitate. Si am realizat brusc ca ma doare…ca doare atat de tare sa-mi dau seama ca un om in care am avut incredere deplina ar putea sa ma tradeze. Cred ca senzatia e asemanatoare cu cea provocata de un cutit rasucit in rana.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu