SPIRITUL ALBATROSULUI...ucis...

"Stiu eu, mama si-a zis ca ma nasc intr-o zodie buna;
Plinul pantec asa ii canta intr-o noapte cu luna,
Trasnete reci de furtuna vedea cum în zare detuna.
Stiu eu, mama si-a zis ca ma nasc intr-o zodie buna.
Ea mai vedea cum insa voi salta împreună
Cu îndrazneata fecioara-a pamantului, bruna,
Si-n goana nebuna vedea de pe-atunci cum rasuna
Tropotul lung si mereu al galopului meu.
Stiu eu, mama si-a zis ca ma nasc intr-o zodie buna,
Si ca-s menit să inving vesnicii si genuna
Dar nu stia de pe-atunci ca-n mine-o sa puna
Suflet prea grav si rasunet prea slab,
ca aduna
Abur de vis si de boala ce-ar fi sa rapună
Tropotul lung si mereu al galopului meu."(N.Labis-Biografie)

Sa ne amintim impreuna de magia trecerii lui in timp!
Un poet care intregeste seria poetilor morti mult prea devreme, dar a caror opera VA TRAI CAT NEAMUL ROMANESC..Mie ,Moartea caprioarei mi se pare demna de orice mare literatura.Pacat de acest destin frant nedrept de fraged...
Trist sfarsit..Unic ziditor.
Dincolo de frumusetea versurilor sale, traieste mitul. Un ziditor, al carui destin a fost curmat brutal.A disparut trupul, dainuie spiritul.
A tasnit fulgerator. Ca un miracol. Din fabuloasa catedrala a Malinilor ninsi bland . In basm de ursitoare. Bune si rele. S-a inaltat , in plina zi de iarna . 2 decembrie. 1935. A crescut ca un Fat- Frumos. In 21 de ani, cat sa umple mii de inimi. Cu dragoste. Sperante. Cu primele iubiri. A ars. In lupta cu inertia.Pana la capat. Intr-un alt decembrie, 22, in 1956, albatrosul ucis s-a asezat printre astri. In lumea lui. Invins de "Pasarea cu clont de rubin/ S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat./ Nu mai pot s-o mangai./ M-a strivit/ Pasarea cu clont de rubin./ Iar maine/ Puii pasarii cu clont de rubin/ Ciugulind prin tarana/ Vor gasi poate/ urmele poetului Nicolae Labis/ Care va ramane o amintire frumoasa..."
Cel mai frumos testament. Dedicat sieşi.
Atat de tulburator- dictat ,in vorbe soptite , unui coleg, care i-a fost alaturi .In ultimele clipe.Cred ca a fost cel mai tragic sfarsit al unui poet.
Tulburator sfarsit si mult... mult prea devreme!"Si totusi, ceva mai lipseste. Flamand,Inima înca-mi mai bate, cerand.Lipseste o floare, neinflorita Nici in somnu-mi adanc,Nici în munca-mi grabita."... scria cu putin inainte de accident :(
Tulburator, intr-adevar... Un final care ne demonstrează si ca viata ia uneori decizii absurde...