Hobbitul;("http://hobbitul.wordpress.com/")
Rasar oriunde as apune si sunt doar un ciob intr-o lume de cristal
O data ce-ai iubit pe cineva, dragostea ramane. Caci dragostea-i atat de rara, atat de greu de intalnit.
Pentru un barbat indragostit, toate femeile nu sunt decat femei cu exceptia celei celei pe care-o iubeste: ea este pentru el o fiinta omeneasca. Pentru o femeie indragostita, toti barbatii nu sunt decat fiinte omenesti, cu exceptia celui pe care il iubeste: pentru ea, el e un barbat.
Iubirea adevarata poate sa sufere dar nu sa moara!!Amintirile nu ne mai pot omori; cel mult pot face o rana să doară si sa sangereze din nou.!
“Iubire ? Singuratate? Intelepciune ? Ce nevoie mai am de notiuni aici unde inima are propriul ei limbaj? Si unde iubirea, singuratatea si intelepciunea se amesteca intr-o stare de spirit pentru care nu exista cuvinte?”
„Nu vreau sa ma eliberez de demoni, pentru ca astfel mi s-ar lua si ingerii.”
* „Nu va temeti de nimic, calomniati permanent; chiar daca acuzatul va va rasturna spusele, rana e facuta si, desi se va vindeca, vor ramane cel putin …”
*„Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de evada din propria tristete”
*„intr-o dragoste adevarata, trebuie sa fii putin sclav pentru a fi liber, adica sa nu vezi nimic în jur
* „A te lupta cu tine insuti este lupta cea mai grea, a te învinge pe tine insuti este biruinta cea mai frumoasa !”
*„in vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revoluţionar!”
*„Accept sa fiu ultimul om, daca a fi om inseamna sa semeni cu ceilalti.”
marți, 26 ianuarie 2010
alte cuvinte...
duminică, 24 ianuarie 2010
ASTAZI...
Sunt un om complicat .
Nu ma pune sa explic pentru ca nu voi sti sa o fac. Imi alearga prin minte , prin sange atatea amintiri , dar eu aleg sa traiesc prezentul, asa am invatat .
Standarde prea ridicate care imi fac caderea din ce in ce mai dureroasa ...nu-mi mai vreau corpul plin de vanatai .
Privesc inauntrul meu si vad o multime de ace infipte de toti in inima mea precum intr-o perna . Unii au apasat mai adanc decat altii , cred ca am sa rad, nimeni nu a infipt mai adanc decat moartea . Universal valabil .
Ce fac acum ?
Incep sa imi scot acele chiar daca risc si doare mai tare ca atunci cand m-au strapuns ...si am sa iti dau inima toata sa-i astupi gaurile ca altfel s-ar putea sa iasa dragostea din ea .
vineri, 22 ianuarie 2010
Vorbe care dor...
Exista cuvinte
care ranesc mai adanc decat lama unui pumnal.
Inainte de a le rosti
de a vedea siroind sangele
si a incerca mai apoi din rasputeri
sa vindecam rana facuta,
nu ar fi mai bine sa le reprimam in fasa acolo,
in salasul in care s-au zamislit?
De cine depinde?
Si daca de noi, de ce nu reusim intotdeauna?
In copilaria timpurie eram mereu nelamurita cu privire la sintagma "limba ascutita". Si cu toate ca era folosita pentru personaje naturale, mereu imi inchipuiam ca este vorba de ceva groaznic, de monstri, care folosesc asta ca pe o arma teribila... Poate ca nu eram prea departe de adevar, cert este ca unele remarci si pareri despica tesutul pana la suflet...
Pareri de rau vom avea intotdeauna insa orice poate fi iertat. Important este sa constientizam greseala, niciodata nu este prea tarziu pentru iertare, chiar daca survine in ultima clipa a vietii...
care ranesc mai adanc decat lama unui pumnal.
Inainte de a le rosti
de a vedea siroind sangele
si a incerca mai apoi din rasputeri
sa vindecam rana facuta,
nu ar fi mai bine sa le reprimam in fasa acolo,
in salasul in care s-au zamislit?
De cine depinde?
Si daca de noi, de ce nu reusim intotdeauna?
In copilaria timpurie eram mereu nelamurita cu privire la sintagma "limba ascutita". Si cu toate ca era folosita pentru personaje naturale, mereu imi inchipuiam ca este vorba de ceva groaznic, de monstri, care folosesc asta ca pe o arma teribila... Poate ca nu eram prea departe de adevar, cert este ca unele remarci si pareri despica tesutul pana la suflet...
Pareri de rau vom avea intotdeauna insa orice poate fi iertat. Important este sa constientizam greseala, niciodata nu este prea tarziu pentru iertare, chiar daca survine in ultima clipa a vietii...
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
MASCA
Aseara,am vazut pe un post TV,cateva secvente din filmul MASCA;mi-au ramas in minte cuvintele lui Ace Ventura-purtatorul mastii-"...cu ea pot fi oricine si ORICE vreau"...
Si nu pot sa nu fac legatura cu mastile din carnavalul vietii noastre...
Ce ne-am face fara masti? Daca nu le-am purta am fi noi insine, incapabili sa mintim… Suna ciudat, nu? Insa cine stie cum ar fi o lume plina de sinceritate pura? De cand am invatat ca nu sunt singura persoana din lume care se foloseste de aceste masti, am deprins obiceiul sa studiez oamenii. Am studiat oamenii, urmarindu-i, vorbind cu ei, peste tot unde am avut ocazia. Si am inceput sa cred ca in spatele tuturor mastilor, al machiajului, al zambetelor si rasetelor, al indiferentei, ironiei si sarcasmului se afla cu totul si cu totul altceva…
Nu de putine ori am avut surpriza sa constat ca in spatele unei duritati de neclintit se ascunde un suflet de milioane… o persoana buna si foarte sensibila… In spatele unei aparente indiferente exista un om extrem de usor de ranit… ca in spatele unor zambete largi se ascund mii de lacrimi… Oare cati din cei care sunt inconjurati de o multime de oameni, care de obicei sunt cele mai vesele persoane, sufletul petrecerilor… nu sunt de fapt foarte tristi?
De multe ori am judeca gresit anumiti oameni din cauza rolului pe care si-l l-au impus sa il joace pe scena vietii… am pus eticheta de “scorpie” unor suflete mari… si am fost pacalita de niste persoane de un egoism imens si o putere foarte mare de a se folosi de oameni doar fiindca pozau in victimele sortii…
Uneori am indragit extrem de mult masca… refuzand sa cred ca se ascunde altceva in spatele ei… am indragit-o atat de mult incat atunci cand a picat am refuzat sa cred ca ceea ce vedeam (simteam) este adevarat… totusi cand am acceptat ca a fost doar o masca (iar acceptarea a durut)… eu mi-am pictat mai bine masca in culorile sarcasmului si ale indiferentei… nu am ales masca care sa ma flateze in vreun fel… am ales masca care sa nu permita sa fiu atinsa… sa indeparteze pe oricine incerca sa priveasca dincolo de ea…
Nu de putine ori am avut surpriza sa constat ca in spatele unei duritati de neclintit se ascunde un suflet de milioane… o persoana buna si foarte sensibila… In spatele unei aparente indiferente exista un om extrem de usor de ranit… ca in spatele unor zambete largi se ascund mii de lacrimi… Oare cati din cei care sunt inconjurati de o multime de oameni, care de obicei sunt cele mai vesele persoane, sufletul petrecerilor… nu sunt de fapt foarte tristi?
De multe ori am judeca gresit anumiti oameni din cauza rolului pe care si-l l-au impus sa il joace pe scena vietii… am pus eticheta de “scorpie” unor suflete mari… si am fost pacalita de niste persoane de un egoism imens si o putere foarte mare de a se folosi de oameni doar fiindca pozau in victimele sortii…
Uneori am indragit extrem de mult masca… refuzand sa cred ca se ascunde altceva in spatele ei… am indragit-o atat de mult incat atunci cand a picat am refuzat sa cred ca ceea ce vedeam (simteam) este adevarat… totusi cand am acceptat ca a fost doar o masca (iar acceptarea a durut)… eu mi-am pictat mai bine masca in culorile sarcasmului si ale indiferentei… nu am ales masca care sa ma flateze in vreun fel… am ales masca care sa nu permita sa fiu atinsa… sa indeparteze pe oricine incerca sa priveasca dincolo de ea…
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
