Exista cuvinte
care ranesc mai adanc decat lama unui pumnal.
Inainte de a le rosti
de a vedea siroind sangele
si a incerca mai apoi din rasputeri
sa vindecam rana facuta,
nu ar fi mai bine sa le reprimam in fasa acolo,
in salasul in care s-au zamislit?
De cine depinde?
Si daca de noi, de ce nu reusim intotdeauna?
In copilaria timpurie eram mereu nelamurita cu privire la sintagma "limba ascutita". Si cu toate ca era folosita pentru personaje naturale, mereu imi inchipuiam ca este vorba de ceva groaznic, de monstri, care folosesc asta ca pe o arma teribila... Poate ca nu eram prea departe de adevar, cert este ca unele remarci si pareri despica tesutul pana la suflet...
Pareri de rau vom avea intotdeauna insa orice poate fi iertat. Important este sa constientizam greseala, niciodata nu este prea tarziu pentru iertare, chiar daca survine in ultima clipa a vietii...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu