lectie de viata

"Una din prejudecatile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul;oamenilor li se pare ca au si inteles ceea ce au clasat.Dar nu ma pot opri sa gandesc ca pretutindeni exista o padure in care se pierde o linie ferata.Pentru ca mereu exista un orizont dincolo de care consideram ca e normal sa ajungem.Si mlastina unde ne trag amintirile.(Octavian Paler-Viata pe un peron)


Cat de mare mi se parea cartierul copilariei mele.Cat de largi erau strazile si curtea casei.Acum, prin ochii maturului nu vad decat un petec de pamant din care rasar cateva manunchiuri de iarba.Ce mult ma bucuram cand prindeam licurici si ce importanta ma consideram doar pentru ca aveam cu doi licurici mai mult decat ceilalti.Timpul a trecut si alte lucruri au fost prioritare.Pe masura ce am mai facut in pas pe drumul vietii alti oameni au primit onoruri si alti oameni mi-au marcat existenta.Va veni probabil un timp in care voi descoperi ca din multimea de lucruri pe care le-am considerat vitale nu mai ramane decat esentialul.Va veni un timp in care lucrurile cu adevarat importante vor fi senzatiile,ce-am vazut,ce-am aflat si rasaritul.Si totusi ramane intrebarea Maestrului:”De ce trebuie sa ne apropiem de adevar numai plini de rani?”