IN THE OUT OF LOVE

Viata se traieste cu ce suntem, cu pofta si cu nesat..
Cand iubesti, daruiesti totul fara sa ceri nimic, decat un strop de
iubire.Daca se intampla sa-l primesti e o implinire, daca se intampla sa-ti dai seama ca nu a fost decat un joc, e inca bine. Chiar jocul de-a iubirea este frumos.Ramane posibilitatea sluta si des intalnita, cand
esti inselat in asteptarile tale, in orice gen de iubire ai daruit.Aici suferinta este pe masura inaltarii la care a ajuns sufletul tau. Chiar si atunci trebuie sa nu uitam ca cineva ne iubeste cu adevarat, acolo sus.
Mereu ma lovesc de atitudini de acest gen. Este frumos sa ne jucam uneori cu vorbele,.. Este frumos de asemnea sa pastram viu spiritul pur al iubirii.. Este frumos sa intilnim minti luminate care sa ne arate cum anume sa traim sau, mai bine zis, care este calea pe care sa ne straduim... dar as intreba: cati din cei care procedeaza astfel, in cuvinte, o pot face la modul propriu? dar nu asa, ocazional, ci forever!
Cati oare fac practic acest lucru si nu se simt uzati in timp, obositi si lezati mai ales. pentru ca a face asta deodata, nepregatit de si pentru viata, este fara noima si cauzeaza . Ca sa nu mai spun ca, dupa mine, este o mentalitate gresita. De ce? Pentru ca desparte iubirea CEA NOBILA de viata, care nu e nobila si care nu se traieste doar cu sirop de trandafir pe buze. Si ... inca
deoarece firea omenesca seamna cu o floare care are nevoie de iubire cum are nevoie floarea de apa.. cum necum, va trebui sa isi faca rost de ea, pe merit sau pe nemerit, si daca nu o primeste, se va chirci, sufletul se va usca si in timp va deveni doar o farama de praf...
Sa nu ne amagim cu vorbe mari, cu atitudini de viata pentru care nu suntem pregatiti. Sa nu incercam sa facem pe sfintii. Sa fim sinceri cu noi insine. E mult mai bine...
Sa incercam sa luam lucrurile pas cu pas, sa ne bucuram de varsta, de viata, de iubire...
cu bucurie,
cu furie,
cu egoism,
cu foame si cu pofta,
cu tot ceea ce bunul Dumnezeu a sadit in noi si nu a facut-o degeaba..
Sa lasam vremea distilarilor sa vina singura.. altfel, nu vom avea de unde si ce sa distilam...
Viata se traieste cu ce suntem, cu pofta si cu nesat.. transpirand si infruptandu-ne, iar iubirea e ca un val care ne poate izbi, ne poate purta, ne poate avanta, ne poate scufunda,
.. curajul ...inseamna viata.. iar intelepciunea vine cu timpul,, iar inteleptirea este o problema personala.. o unealta cu care savuram mai bine viata..
Nobila iubire se cucereste, se rapeste, se fura, se ia cu indrazneala.. nu ne plimbam pe langa ea cu veneratie, privind-o de jos in sus.. ci ochi in ochi...
Iar celui inselat si mintit , chiar daca e drept si frumos sa ii spui astfel de cuvinte, ele nu valoreaza doi bani , fara o mana intinsa, fara ajutorul PRACTIC de face ceva pentru el , pentru a se ridica din pamantul suferintei sale.
ridica-l , ia-l pe sus, minte-l daca e nevoie, arunca-l in viata, intre alte carari, bate-l, dar nu-l mangaia pe crestet si nu ii spune astfel de vorbe, pentru ca mai mult il vei umili, pentru ca in adincul inimii sale mereu va spune: da, era frumos sa iubesc, dar uite, pentru mine nu e...
Deci, fii sincer cu inima ta si nu fatarnic, nu incerca sa prezinti ceva lipsit de viata ca fiind adevar, pentru ca nu este. Ci este doar o metoda de a scapa de amintiri si de rutinele ticaloase care te-au adus acolo.
Asa ca, ridica-te si ridica-l si pe acela semeni tie si porneste sa fii, sa traiesti, cu toate riscurile si cu toate consecintele.. respira viata , invata din mers si priveste inainte..